Despre comuna noastră

Data publicării: 16 octombrie 2015

stire

Istoricul localităţii  

            De la ieşirea din Borsec, în drumul spre Piatra-Neamţ, te întâmpină două sate româneşti: Capul Corbului şi Corbu, aşezate pe apa Bistricioarei, care, coborând de la Bilbor, aleargă să-şi verse zestrea în Bicaz. Amândouă au acelaşi port ca şi Bilborul şi amândouă sunt îmbibate de spiritul moldovean al regiunii. Cel dintâi va fi fost întemeiat pe la sfârşitul secolului al XVII-lea, primii săi locuitori fiind, desigur, moldoveni şi elemente venite din valea Mureşului. Ocupaţia lor, ca şi a celorlalţi munteni, a fost creşterea oilor şi bovinelor. Casele erau rare, ele întinzându-se până către Borsec. Un grup mai numeros a ocupat vatra de astăzi a satului – centrul – , iar altul , puţin mai departe, capătul amintit. Cu timpul, casele întinzându-se tot mai mult, aceasta a dus la formarea unui sat nou, care s-a numit Capătul Corbului. Astăzi, cele două sate constituie două unităţi distincte, Corbul fiind declarat comună, iar Capătul Corbului sat.

        La sfârşitul secolului al XVIII-lea, se constată la Corbu existenţa unei biserici şi a unei şcoli româneşti1. În 1835 parohia este înregistrată ca unită, iar în 1839 se menţionează zidirea unei biserici din lemn. Într-un raport din 1858 al protopopului de la Gheorgheni se arăta că satul avea o şcoală rădicată, şcoală proprie cu alte cuvinte2, iar în conscripţia din 1865 se arăta ca fiind învăţător în Corbu un anume Baida Gheorghiu3. Şcoala era destul de frecventată, fiindcă în 1900 avea 93 de elevi, dintre care 41 de băieţi şi 52 de fete. În 1875 se ridica o nouă şcoală din lemn.

        Primii preoţi ai Corbului au fost din familiile Dobrean, originari din Subcetate, cărora le-au urmat mai apoi preoţi din familia locală Coşocaru.

        În anul imediat următor Unirii, Corbu avea 1203 locuitori, care posedau 295 de case. Din punct de vedere administrativ, Corbu a ţinut până la 1918 de Gheorgheni, în deceniile următoare fiind alipit temporar când la judeţul Mureş, când la judeţul Neamţ.

        Sufletul său, ca şi originea, a fost legat însă întotdeauna de ţinuturile moldovene, acolo aflându-se vechile sale “cimotii” şi de acolo avându-şi datinile folclorice. Ca şi Bilborul, Corbu reprezintă pentru moldoveni Ardealul Moldovei, iar pentru ardeleni Moldova ardeleana, ambele fiind o sinteză, atât în port cât şi în grai, ardelean-moldoveană.

        Corbu este astăzi un sat aflat în plin progres social, economic şi cultural, având numeroase clădiri şi instituţii.

        Capul Corbului, aparţinând până la Unire şi o bucată de timp după aceea de Corbu, a devenit mai apoi un sat de sine stătător, cu instituţii economice şi culturale proprii.

        De la Corbu, trecând prin Tulgheş, se ajunge în cel mai scurt timp la schitul Durău şi la poalele Ceahlăului.

             Prezentare geografică:

            Comuna Corbu este localizată între Munții Bistriței (Muntele Comarnicului) și Munții Giurgeului (subgrupa Munților Borsecului) și este așezată pe valea râului Bistricioara, afluent al Bistriței. Înspre sud de Capu Corbului se înalță creasta Corbu (1173 m) și la sud de Corbu - Muntele Corhan, iar înspre nord Vârful Bâtca Arsurilor (1385 m).

            Comuna Corbu se situează în partea de nord-est a județului Harghita, pe valea Bistricioarei în bazinul hidrografic Siret,în depresiunea borsecului, între munții Gurghiu și Hășmaș.Se învecinează direct cu Comuna Tulgheș spre sud-est și Orașul Borsec la vest precum și Bilbor spre nord-est și comuna Ditrău la sud. La nord est se învecinează cu județul Neamț.

            Solurile

 

            Solul este specific reliefului montan, cele mai răspândite fiind solurile brune și brune acide (datorită degajării bioxidului de carbon), precum și solurile litomorfe (calcare și dolomite) existente pe versanții munților din jur. La Corbu bahnele și turbele ocupă și ele suprafețe întinse, dovedind existența solurilor humicogleice turboase. Dintre acestea interesează în mod deosebit turbele, al căror proces de maturare atinge caracteristice celor folosite în tratamentele balneare. Suprafețe întinse se găsesc pe Valea Bistricioarei, dar și la Corbu, în vecinătatea izvoarelor de apă minerale.

            Vegetaţia

 

            Factorii care influenteaza raspandirea vegetatiei in zona comunei Corbu sunt determinati de conditiile climaterice, alcatuirea geologica, altitudinea si orientarea reliefului precum si de activitatea omului. In aceasta zona se intalnesc asociatii vegetale din zona cea mai joasa, lunca, pana la formatiunile etajelor subalpine. Astfel, dupa ce paraiele parasesc bolovanisurile si pietrisurile, in luncile de varsare se dezvolta o vegetatie caracteristica zonelor umede formata din iarba vantului, podbalul, rogozul, limbarnita, iarba campului, insotite de arbori de arin, rachita alba si salcie.
Mai sus, pajistile ofera un amestec de iarba vantului, paius, pieptanarita, trifoi alb, trifoi rosu, ciubotica cucului, intrerupte din loc in loc de arbusti de alun si mesteacan.
La altitudini superioare, cuprinse intre 600- 1100 m, vegetatia naturala cuprinde subetajul padurilor de amestec mijlociu de fag, fag si brad, iar pe langa acestea se mai intalneste paltinul si artarul.
Etajul padurilor de conifere de extinde in altitudini de peste 1200 la 1500 m, si cuprinde padurile boreale de molid, brad si pin silvestru.
Printre coniferele obisnuite se intalneste si o specie rara, tisa, cu un lemn foarte pretios. O alta specie rara de arbori este laricea, cunoscuta sub numele popular „zada”.
Vegetatia etajului subalpin, la altitudini de peste 1700 m, incepe sa se contureze odata cu aparitia moldisurilor si este formata din jnepeni, ienupar, tufis de afin si merisor. Bogatia si varietatea formelor de vegetatie naturala, conditiile climaterice si de mediu, corelate si cu factorul uman, au condus la dezvoltarea unei faune bogate. In unitatea geobotanica destul de complexa a padurilor amestecate de fag, brad, molid, pin si pajistile intinse se intalneste fauna cea mai bogata reprezentata de urs, cerb, caprioara, mistret, lup, vulpe, ras, jder, veverita.
Clasa pasarilor are o pondere importanta in fauna regiunii, acoperind arealurile de la
fundurile vailor pana la culmile cele mai inalte. In pasuni, fanete si pe vai sunt prezente vrabia de camp, codobatura alba, pupaza, lastarul si randunica. Mai sus, intalnim cinteza, forfecuta, gaita, mierla, iar in padurile de fag si molid intalnim pitigoiul de bradet, ciocanitoarea, cucul si porumbelul de scorbur iar dintre pasarile protejate, cocosul de munte, cososul de mesteacan si iernuca. De asemenea apar rapitoarele de zi si de noapte, cum ar fi uliul porumbar, sorecarul comun, huhurezul sau bufnita.

       

 

 

         Clima

După clasificarea din “Geografia României”, vol. I din 1983, teritoriul unităţii de află în zona climatică temperat continentală: în sectorul de provincie climatică I (cu influenţe oceanice), ţinutul climatic al munţilor joşi, subţinutul climatic al Carpaţilor Orientali, districtul pădurilor şi pajiştilor montane.

Parte componentă a Carpaților românești, zona Giurgeului și al Bistriței corespund tipului de climat boreal (după Kőppen, din provincia climatică: Dck - Dfck), de nuanță montană, carpatică, cu diverse caracteristici în funcție de expoziția sudică sau nordică a versanților, de orientare, etc.

Energia reliefului determină o circulație activă a brizelor, care în timpul nopții acumulează aer rece pe fundul văilor și în depresiuni, producând cunoscutele inversiuni termice, făcând să se înregistreze temperaturi scăzute. Aceste acumulări de aer sunt de obicei însoțite de cețuri care se risipesc odată cu răsăritul soarelui când briza de vale pune în mișcare masele de aer spre crestele muntoase.

 

Temperatura medie anuală se situează în jurul valorii de 5,40 C, mediile lunare prezintă un maxim în lunile iulie - august (16,80C şi respectiv 16,00C) şi un minim în ianuarie - februarie ( - 8,50C respectiv - 5,90C ).

Durata sezonului de vegetaţie este de 140 - 170 zile (în medie 166 zile). Data primului îngheţ poate fi chiar înainte de 1 octombrie, iar ultima zi cu îngheţ poate să apară chiar şi după 1 mai.

Tinând cont de aceste caracteristici ale climei zonale, durata de pășunat este de 120 zile, în perioada 15 mai - 15 septembrie.

 

Cantitatea medie anuală de precipitaţii se situează între 800 şi 1000 mm, la altitudini mai mici fiind mai scăzută (600 mm/an). Precipitaţiile înregistrează un maxim la începutul verii, iar minimul iarna, în februarie.

Numărul zilelor cu ninsoare este cuprins între 40 şi 80, iar numărul mediu anual al zilelor cu strat de zăpadă între 120 şi 160. Umiditatea relativă a aerului variază între 72 și 80%, valoarea maximă înregistrându-se în octombrie şi aprilie.

Deoarece în zonă pot să cadă şi ploi cu caracter torenţial (averse însoţite de descărcări electrice) ce pot avea efecte negative puternice asupra solurilor şi terenurilor (rupturi, surpări de maluri, transport de material erodat) trebuie adoptate măsuri de gospodărire ce urmăresc menţinerea pădurii pe terenurile cu risc de eroziune şi alunecări.

 

Vânturile dominante bat din direcţia N şi NV, acestea fiind și cele mai puternice. În ceea ce priveşte intensitatea medie a vântului (viteza), aceasta creşte cu altitudinea, variind funcţie de direcţia lui. Viteza medie înregistrată este de 4-6 m/s, putând ajunge până la 16 m/s (în intervalul noiembrie - martie).

 

            Organizare spaţiala:

            Comuna este formată din două sate, sat Corbu ca sat de reședință și sat Capu Corbului şi se întinde pe o suprafaţă de 17.073 ha din care 6.940 ha teren agricol (arabil, pomi,  păşuni, fâneţe) şi 10.133 ha cu păduri, ape, drumuri etc.

            Reţeaua de drumuri însumează 31,2 km. Artera principală care străbate axial comuna pe direcţia Toplița – Borsec – Corbu – Tulgheș – Piatra Neamț este DN 15 şi trece prin ambele sate componente respectiv satul Capu Corbului  5  km și satul Corbu  9 km. DN 15 face legătura între Moldova și Transilvania. Comuna este străbătută și de DJ 174B Capu Corbului – Bilbor.

            Prin așezarea ei în teritoriu comuna dispune de legături rutiere rapide cu localitățile din jur, precum și cu principalele orașe pe DN 15 spre Toplița și Tulgheș, pe DJ 174B spre Bilbor. Vatra localității se află înșirată de-a lungul drumului județean DJ 174B și de-a lungul DN 15.

           

          Structura populaţiei

            Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Corbu se ridică la 1.520 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 1.601 locuitori. Datele  Recensământului populaţiei şi locuinţelor din 2011 arată că din populaţia totală de 1520  locuitori  763 sunt  bărbați și 757 femei.

          Populaţia activă este de aproximativ 60%.

Înapoi